TU CU MINE… EU CU TOATE!!!

Posted: Septembrie 15, 2011 in Uncategorized

vreau… sa ma trezesc cand dimineata mea, care incepe dupa ora 10, e jucausa si proaspata ca un mar verde… sa te aud zdranganind stangaci prin camera si sa ma prefac mai departe ca dorm pentru ca stiu cat de dezamagit ai fi daca nu ai reusi sa duci pana la capat dorinta de a fi tu cel care ma trezeste! sa mijesc ochii somnoroasa ca sa te vad ciufulit, cu tricoul mototolit si o cana in mana, incurcat ca nu stii unde ar fi locul perfect pentru cafeaua pregatita…  sa ma ridic intinzandu-ma lenes in cautare de alinturi, sa te tachinez si sa las apa sa ma trezeasca de-a binelea… apoi, sa distrug pentru a nu stiu cata oara ordinea din dulap, sa fac mofturi, sa privesc imbufnata din varful maldarului de haine si sa decretez deznadajduita: “e clar. eu chiar nu mai am cu ce sa ma imbrac!”. intr-un final, sa arunc ceva pe mine cu o atentie studiata pe care n-am s-o recunosc vreodata cu voce tare si sa te aud spunandu-mi cat sunt de frumoasa cand ma enervez!

…sa plec trantind usa si sa ajung la timp la facultate! desi nu s-ar zice, nu-mi place sa fac lumea sa astepte dupa mine! sa cunosc oameni pe care ii stiam doar din auzite si sa ridic stachete macar din cand in cand… sa ma oftic atat de tare si de constructiv cand simt ca pierd un proiect incat sa nu renunt pana nu imi iese perfect. ba nu, perfectibil! altfel cum as mai invata sa trec la nivelul urmator? sa apar cu o idee faina si sa ies sa sarbatoresc “la o tigara” cu colegii… sa stau pana tarziu pentru ca linistea nu are deadline si nici telefonul nu mai insista sa ma scoata din ale mele atat de constiincios…

…sa ma intorc acasa obosita dar cu chef de vorba si sa te ametesc cu detalii care nu te vor interesa niciodata dar pe care te prefaci ca le asculti… asa, pentru ca nu vrei sa strici momentul! sa imi povestesti lucruri care ma depasesc complet dar pe care le ador doar pentru ca vad cu cata bucurie mi le spui… trebuie sa fie tare importante pentru tine (deci pentru mine; deci pentru noi)! sa iti pregatesc ceva de mancare, din ce-ti place tie si sa pui sare pe furis doar pentru ca stii ca m-am straduit! niciodata nu m-am priceput la cantitati, recunosc! sa ne tolanim apoi “o jumatate de secundica” si sa povestim despre orice suna frumos, intangibil si aventuros! tu ii spui joaca, eu ii spun vis…

…sa ne luam in brate pe intuneric cand s-a facut deja “maine” si sa adorm uitand sa iti mai spun cat de mult te iubesc! stii insa ca as fi vrut…

…sa pot promite ca maine nu am sa mai uit!  🙂

Anunțuri

inger si demon…

Posted: August 19, 2011 in Uncategorized

„sunt eu… eu si camera mea… eu, camera mea si singuratatea… eu, camera mea, singuratatea si visele mele… eu, camera mea, singuratatea, visele mele si speranta… eu, camera mea, singuratatea, visele mele si speranta ca totul va merge din ce in ce mai bine!

sentimentele sunt pe primul plan! intregul corp se cutremura la gandul ca acestea inca sunt vii! intreaga mea ratiune este umbrita de magia momentului! sensibilitatea mea incepe sa dispara, desi lacrimile de abia apar! ele par a ma hrani si a imi da forta! pare ca toate gandurile mele dispar odata cu ele! pleaca spre alte zari, dispar in abis… se duc si invadeaza alt trup plin de durere! ranile par a se cicatriza cu fiecare amintire care face ca mintea mea sa se simta libera si odihnita…

cuvintele par prea saracacioase pentru a exprima tot ceea ce vreau sa spun, ceea ce vreau sa va transmit… pare ca tot universul se concentreaza asupra mea! pare ca primesc o atentie nemarginita! nu sunt capabila sa pot sa ma gandesc la ceva concret, nu sunt capabila sa gasesc vreo explicatie a faptului ca nu raspund la interminabilele apeluri! nu pot sa explic ceea ce mi se intampla!

in mintea mea sunt imagini, momente, amintiri interminabile care par a ma readuce la viata, contrar asteptarilor! ma asteptam sa doara, sa faca ca rana sa sangereze din nou, sa ma faca sa ma simt mai singura si mai trista decat sunt…
dar nu e asa… tot raul spre bine!  nu am uitat ceea ce simt, dar asta nu ma va impiedica… nu imi va impiedica viata… nu voi fi rapusa de vorbe! chiar vreau sa vad fapte! nu mai vreau sa aud aceeasi placa, aceleasi cliseuri, aceleasi intentii ascunse…
viata mea???  fac ce vreau cu ea………………………………………………………………………………………………………………………..”

PA… NU MA MAI INTORC!!!

Posted: Iulie 1, 2011 in Uncategorized

sunt omul cu cele mai multe imperfectiuni din lume, dar nu, nu consider ca acesta ar fi defectul meu major! despartirile… le traiesc pe toate cu isteria si nervul celui care a invatat ca tot ce-i frumos nu poate sa se sfarseasca fara un final dramatic! despartirile mele urmeaza un scenariu identic… stiu cand vine inceputul sfarsitului… imi apar cearcane negre sub ochi, imi piere apetitul pentru ciocolata/inghetata, o urasc pe mama care imi este cea mai draga fiinta de pe pamant! ultimele nopti le pierd cercetand peretii, incercand sa dialoghez cu mine… nu cred ca avem prea multe sa ne spunem… purtam fie dialoguri seci, fie intepatoare si acide! este intotdeauna dimineata cand primesc vestea! ii astept telefonul de zile intregi… daca suna, mi-as dori ca sunetul telefonului sa inceteze! nu cred ca sunt pregatita pentru ceea ce o sa urmeze! de fapt nu, nu sunt…

opreste-o insa daca poti… vestea vine oricum… cu aceeasi forta gravitationala care ma face sa alunec pe gheata cand port tocuri! te loveste chiar atunci cand te astepti cel mai tare! vine via telefon, via e-mail, via direct buzele barbatului pe care aveam impresia ca il iubesc, via un prieten care iti spune despre ispravile amoroase pe care prietenul tau le face in cartier! stangace cum sunt, ma impiedic de masuta de langa pat… imi scapa de fiecare data o injuratura destul de grosolana si nu mai gasesc finetea de-a o retine! dau vina pe sucul(evident,cola!) pe care nu am apucat sa il beau inca! daca nu m-as simti sufleteste atat de rau, mi-as da o palma pentru cuvintele vulgare care mi-au scapat! caut sa ma abtin, dar nu ma straduiesc prea mult!

stiu ca mi-ar fi instantaneu mai bine daca as lasa lacrimile de crocodil sa-mi umfle sughiturile… de ce sa nu plang daca asa simt? plang!!! rezultatul ma ingrozeste insa: minim 5 pachete de servetele! imi vine apoi sa rad cand imi dau seama ca, cu fiecare despartire, volumul lor scade simtitor! lectie de economisire pe timp de criza…

ma agat apoi de iubire ca de ultimul colac de salvare pentru ca nimic nu pare sa ma faca mai fericita decat gustul unei tigari trase la nervi si sentimentul de a iubi si a fi iubita! evident, imi spun ca sunt proasta si dobitoaca daca o sa incerc sa mai repar ceva, insa asta nu ma impiedica sa-l sun inapoi… sun inapoi… ‘stii… as dori niste explicatii”…. le primesc… nu le primesc… le primesc pe jumatate… “unul din barbatii vietilor mele” mormaie ceva de o alta femeie sau de incapacitatea mea de a-l mai face subit fericit! nu mananc cateva zile…. slabesc cinci kilograme si, in afara de silueta mea, nimeni nu pare ca se bucura! ma chinui sa vad cat fac unu si cu unu si sa inteleg jocul asta de pacalici al iubirii care ba e, ba nu e… pesemne ca cineva mare s-a jucat de mic de-a baba oarba care vrea sa vada… dupa cel mult cateva saptamani, ma intorc de unde am plecat! arunc servetelele, imi redecorez peretii, ii arunc amintirile, zambesc luminos oamenilor frumosi pe care ii intalnesc in cale! nu redevine totul ca inainte… dar pot sa o iau din nou de la capat… sa iubesc.. sa ma despart… sa iubesc… sa urasc… sa iubesc… atunci cand spun ca nu mai am ce, sa descopar uimita ca tot mai am de daruit… “nah, zapacito, nu ti-am spus eu tie ca poti?”

am mai spus poate… sunt omul care traieste  iubirile intens, pasional pentru ca nu pot exista astfel! nu stiu sa ma despart ca toti semenii meu: frumos, cu demnitate, curat! dau papucii, ii iau inapoi, mi se dau papucii, ii iau si nu ii mai dau inapoi… altii stiu sa spuna „adio” si sa-si pastreze amintirile! eu le arunc la gunoi… si am puterea de a ma indrepta cu ele catre ghena mea speciala de colectare permanenta! despartirile mele…. trebuie sa fie intotdeauna incarcate de drama, lacrimi, rasete isterice, ura, dorinta de razbunare, plansete, isterii, reprosuri, descarcari de nervi si usurari verbale! pentru ca mai apoi sa-mi vad linistita de viata care va urma…

ma intreb, cum pot unii sa traiasca o viata intreaga zugravita intr-un triptic? ce simte barbatul care se plimba dintr-un pat in altul, de la un sarut la celalalt? se poate reseta de fiecare data in functie de personalitatea femeii pe care o imbratiseaza? si daca greseste? si daca le incurca? nu e epuizant? gandesc ca are avantaje! presupun… desi eu cred ca iubirile totale intre doua persoane nu pot fi suplinite prin insumarea mai multor iubiri de nuante si forme diferite! oare?…eu sper ca nu… dar ma tem ca da! apoi ma intreb, cam la fel de naiv, de ce accepta femeile aceasta situatie ? iar aceasta intrebare din urma imi ramane, de fiecare data, fara raspuns! pentru ca nu inteleg, va jur, nu inteleg, de ce nu-si doreste fiecare femeie un barbat numai al ei? de ce pofteste la ceva ce nu poate avea cu totul? suntem masochiste? nu putem dori un barbat decat daca avem din partea unei alte femei confirmarea viabilitatii sale? de ce e dispusa sa-l imparta? Iar atunci cand il imparte, cum o face? frateste???

m-am trezit in urma cu ceva vreme exclamand in fata unei prietene ceva ce mi-e rusine sa recunosc… prietena mea m-a privit crucis! a incercat sa-mi explice lucruri care nu se pot explica, dar mintea mea era deja departe, adancita in calcule comparative, pierduta intre frustrare si rautate! ea e mai slaba, mi-am spus si am decis sa slabesc vreo 10 kilograme in saptamana imediat urmatoare! m-am privit in oglinda… poate culoarea parului? ochii? nasul e cam stramb… sanii? ba nu, mai mult ca sigur ca burtica era vinovata de toate relele Pamantului! mi-am simtit energia alunecand prin varfurile degetelor de la picioare! am compensat absenta ei cu ciocolata… m-am simtit vinovata! am inceput a doua zi dieta… m-am simtit infometata… grasa… neiubita… “neiubibila”!

o saptamana mai tarziu, deloc mai slaba, deloc mai fericita, deloc mai iubita, doar mult mai infometata, am mancat iar ciocolata! vina… dieta… foame… mancare… vina… dieta… foame… mancare… vina… dieta… foame… mancare… vina… dieta………………………………………………..

in cele din urma, dupa cateva studii comparative, cativa barbati care m-au inselat cu femei mai grase, mai slabe, mai nu-conta-cum-conta-ca-sunt-altele… m-am saturat! nu exista un final roz… exista o morala! nu sunt perfecta! dar sunt obsedata, la fel ca si tine, sa devin cea mai buna, sa ma “optimizez”, sa progresez! probabil ca, de fapt, sunt doar cam dusa cu pluta… sau sufar de boala secolului, de aceasta perfectomanie absurda cauzata pana la urma de dorinta de a fi iubita.. de cineva pe care simti ca nu il meriti… despre care simti ca te evalueaza dupa standarde ce nu sunt ale lui, ci ale tale! iar tu te ghidezi dupa standarde gresite! nu spun ca nu trebuie sa incerci sa fii mai buna… spun ca trebuie sa incetezi nebunia! vanatoarea perfectiunii… comparatia cu altii ! cu atat mai mult cu persoane cu care nu ai nimic in comun… sau persoane cu care imparti prea putin!

asemenea lucruri pur si simplu se intampla… probabil ca nimeni nu le calculeaza si aproape nimeni nu le cere! poate ca nasc frustrari si nefericire… dar in egala masura pasiune si senzatii greu de zugravit! poate ca ne sunt date… poate ca trebuie traite… sau ocolite… sau cine stie………. ……………. …………?

RING A DING DING!!!

Posted: Iunie 1, 2011 in Uncategorized

… cateodata ne regasim la rascruce de drumuri! in oras, aceasta rascruce tinde sa fie foarte aglomerata si foarte zgomotoasa! un pic dupa ora 10, eram imbracata elegant si localizata la coltul ” Chiar Acum ” si ” Toata Lumea A Fost Acolo „… locul cel mai bun ca sa vezi si sa fii vazut! aveam de ales… puteam sa ma furisez si sa las modelul meu interior sa moara de rusine, sau… puteam sa ma ridic cu defecte si alte, si sa termin! si exact asta am facut… pentru ca atunci cand oamenii adevarati cad in viata… ei, se ridica inapoi si continua sa mearga!

cineva a spus odata ca atunci cand se inchide o usa, se deschide un geam! poate ca am inchis usa… dar geamul nostru era deschis si sufla o briza grozava! asa ca poate asta este… ce defineste in ultimatum o relatie, este o alta relatie!

… la urma urmei, computerele se strica, oamenii mor, relatiile se destrama… lucrul pe care putem sa il facem e sa respiram si sa resetam! si cand asta nu merge… un mic mecansim numit zip drive poate furniza surprinzator de mult confort! la fel si un iubit… daca inveti sa il lasi!

se spune ca viata este ceea ce se intampla in timp ce tu iti faci alte planuri! … poate trebuie sa dai drumul la cine ai fost…sa devii cine vei fii!

si cateodata nu este vorba de calatorie… ci de destinatie…

UN SEMN…

Posted: Mai 16, 2011 in Uncategorized

”  orasul Cluj… casa pentru mii de barbati singuri si interesanti… si pentru cateva femei singure, inghetate si putin excentrice!

ce sa spun?  câteodata o fata are nevoie de o jumatate…

a fost o tacere lunga… de fapt, a fost o tacere si jumatate…

toot toot… beep beep…

este din cauza ca femeile îsi doresc sa fie salvate! fraza pe care nici o femeie independenta nu trebuie sa o gândeasca niciodata darmite sa o spuna cu voce tare!

„cavalerul pe cal alb ?

– asta se întâmpla numai în povesti!”

mai târziu în aceeasi zi am început sa ma gândesc la povesti! daca fermecatorul print nu va aparea niciodata?… ar fi dormit Alba Ca Zapada pentru totdeauna în cutia de cristal? sau s-ar fi trezit într-o buna zi, ar fi scuipat bucata de mar si ar fi luat o asigurare de sanatate?

nu pot raspunde, doar întreba… in interiorul fiecarei femei sigure de ea si singure este o printesa delicata si fragila care asteapta sa fie salvata? femeile vor numai sa fie salvate?

in timp ce pentru câteva femei, ideea de salvare reprezinta o simpla pluta de salvare, pentru altele este o insulta!

… asta a fost. o singura fraza, pe care femeile independente nu ar trebui sa o spuna niciodata!

lasati-ne sa o spunem singure cu voce tare!

eram ca o femeie înghetata pe marginea unei cladiri în flacari…

nu avea un cal alb, dar avea un BMW cu încalzire! ma gândesc, câteodata o femeie are nevoie absoluta sa fie salvata! si câteodata, o femeie trebuie neaparat sa salveze un barbat!

cel putin asa s-a terminat povestea…

LUCRURI CU ADEVARAT IMPORTANTE…

Posted: Aprilie 11, 2011 in Uncategorized

n-am fost in apele mele in ultimele zile… m-am intrebat daca nu am gresit odata, in trecut, prea mult ca sa mai pot repara ceva astazi, iar mai apoi m-am intrebat cum voi trai pe viitor cunoscand consecintele hotararilor pe care eu singura le-am luat! mi-a fost… imi este teama… de trecut, prezent si viitor… de viata in general si de surprizele neplacute pe care ni le pregateste! dar, recunosc sincer si plina de multumire: surprizele din viata mea de pana acum au fost in mare parte placute si m-au lasat intrebandu-ma ce facusem eu oare atat de bun pentru Univers incat sa-i merit rasfatul!

mi-e teama de lucrurile cu adevarat importante care ne pot fi luate: oameni dragi, iubirea, prietenia sau speranta… daca va faceti probleme pentru nimicuri, va rog sa va amintiti ca sunt atatea lucruri pe care inca le mai aveti si care sunt cu mult mai importante decat orice criza, tva sau salariu… atat de importante incat uneori imi vine sa strig in gura mare: „luati-le! numai lasati-ne pe toti impreuna!” oricum impreuna am putea rezolva orice!

intr-o lume nebuna, nebuna, noi, femeile indragostite, suntem cele mai duse cu pluta. cand vine vorba de iubire, avem toate simptomele. suntem fara pic de indoiala grav bolnave, dar si foarte contagioase. diagnosticul? indragosteala cronica… speranta de vindecare? nula… rezultatul? o tragedie!… barbatii se simt sufocati, prea iubiti si rasfatati, siguri pe ei si adorati pe vecie. si astfel isi pierd orice urma de interes pentru femeia care s-a intins ca un presulet la picioarele lor…

nu-mi place sa numar… cu atat mai mult cand vine vorba de iubire. nu pot cantari cat timp petrec cu un barbat, cata afectiune ofer si daca (eventual) primesc proportional cu cat daruiesc. atata vreme cat intr-o relatie exista doi oameni, care au zile bune si zile proaste, care se lasa rasfatati astazi numai ca saptamana viitoare sa ofere la randul lor dragoste, daca in linii mari nu exista o discordanta imensa intre afectiunea unuia fata de a celuilalt, sunt sigura ca relatia are sanse de fericire!

in speranta fericirii… de dragul echilibrului si in numele iubirii, voi face „publice” cateva dintre motivele pentru care „eu daruiesc si tu primesti”:

  • pentru ca existi si pentru ca te iubesc
  • pentru ca stii sa fii mult mai corect decat oricine si stii sa afli ceva atunci cand ai de aflat
  • pentru ca atunci cand imi areti ca ma iubesti ma simt cea mai norocoasa
  • pentru ca ma sprijini, dar in acelasi timp ma critici atunci cand gresesc
  • pentru ca uneori gandesti si pentru mine si pentru ca razi de zapaceala si slabiciunea mea pentru Hello Kitty (dar nu o faci cu rautate… :-)) sper)
  • pentru ca iti ceri iertare, atunci cand nu ma astept (stangaci, dar frumos…)
  • pentru ca in somn si in timp ce sforai continui sa vorbesti cu mine si reusesti sa fii amuzant
  • pentru ca esti langa mine si pentru ca ma tii in brate
  • pentru ca desi pari hotarat, te razgandesti repede…
  • pentru ca ma astepti in fiecare saptamana si pentru ca imi oferi flori, nu atat de des incat sa ma plictisesc
  • pentru ca, conduci „super-golfuletul” si nu ai recunoste niciodata ca o femeie poate conduce mai bine decat tine
  • pentru ca nu iti plac barfele, dar uneori te mai delectezi ascultand :-))
  • pentru ca esti foarte orgolios si greu de pastrat langa cineva
  • pentru ca desi ai sentimente, uneori pare ca nu ai… 😦
  • pentru ca imi dai ocazia sa ma simt superioara, dar nu faci un obicei din asta
  • pentru zambetul tau si pentru farmecul aparte atunci cand ma privesti
  • pentru ca incerci sa ma intelegi, si chiar daca de multe ori nu reussesti, tu tot ma iubesti…
  • pentru ca imi suporti toanele, copilariile, fitele… si pentru ca dai dovada de multa rabdare avand in vedere ca sunt destul de complicata, schimbatoare si imprevizibila:))
  • pentru ca imi aduci echilibrul, ma orcrotesti si imi faci mereu surprize (sau cel putin incerci)
  • pentru ca imi spui ca ma iubesti exact atunci cand am nevoie de asta si pentru ca ma completezi
  • pentru ca uiti, nu conteaza ce dar uiti 🙂 si pentru ca ai o personalitate complexa
  • pentru ca toate discutiile si certurile inutile se nasc din lucruri mult prea marunte
  • si pentru ca lista poate continua… si va continua 😀

… cand gasesti barbatul perfect merita sa-l iubesti, si eu TE IUBESC pe tine!!! :-*